ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at.

ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni. [Pr.: -ru-ie-] – În + buruiană + suf. -at.

ÎMBURUIENÁT, -Ă, îmburuienați, -te, adj. (Rar) Plin de buruieni, acoperit de buruieni. A cotit pe-un drumeag îngust, îmburuienat și a intrat pe-o portiță. GALAN, B. I 142.

îmburuienát (rar) adj. m., pl. îmburuienáți; f. îmburuienátă, pl. îmburuienáte

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză

îmburuienát adj. m. (sil. -ru-ie-), pl. îmburuienáți; f. sg. îmburuienátă, pl. îmburuienáte

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.

îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.