ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbiá, îmbumbiez, vb. I.