Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru îmbușonare

ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon.
ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona.
îmbușoná vb., ind. prez. 1 sg. îmbușonéz, 3 sg. și pl. îmbușoneáză
îmbușonáre s. f., g.-d. art. îmbușonării
ÎMBUȘONÁ vb. I. tr. A închide cu un bușon. [Cf. fr. bouchonner, boucher].
ÎMBUȘONÁ vb. tr. a închide (o sticlă) cu un bușon. (după fr. bouchonner)
A ÎMBUȘONÁ ~éz tranz. rar (sticle) A astupa cu un bușon. /<fr. bouchonner

îmbușonare dex online | sinonim

îmbușonare definitie

Intrare: îmbușona
îmbușona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îmbușonare
îmbușonare substantiv feminin