ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec.

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec.

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se înfofoli. Apucă de pe-un scaun șalul, îmbodolindu-se cu el, și fugi la ușă. SADOVEANU, Z. C. 222. Alții vro doi... fiind îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ◊ Tranz. Fig. Foc, focșorule, Eu te învelesc Și te îmbodolesc. PĂSCULESCU, L. P. 135.

îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă

îmbodolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbodoleáscă

ÎMBODOLÍ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

A îmbodoli ≠ a descotoșmana

A ÎMBODOLÍ ~ésc tranz. pop. A îmbrăca cu haine multe și călduroase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna; a cocoloși. /Orig. nec.

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.

îmbodoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.