Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ├«mbibare

├ÄMBIB├ü, ├«mb├şb, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) p─âtrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Rar) A face s─â fie p─âtruns de o idee, de o teorie etc.; a ├«ndoctrina. ÔÇô Din fr. imbiber, lat. imbibere.
├ÄMBIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbiba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«mbiba.
├ÄMBIB├ü, ├«mb├şb, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) p─âtrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Rar) A face s─â fie p─âtruns de o idee, de o teorie etc.; a ├«ndoctrina. ÔÇô Din fr. imbiber, lat. imbibere.
├ÄMBIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbiba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«mbiba.
├ÄMBIB├ü, ├«mb├şb, vb. I. Refl. (Despre masa unui corp) A absorbi o cantitate mare de lichid, a se p─âtrunde de un lichid. Buretele se ├«mbib─â de ap─â. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Rar) A face s─â fie p─âtruns de o idee, de o teorie; a ├«ndoctrina. L-am ├«mbibat cu principiile noastre de fr─â╚Ťietate, ╚Öi acum casa lui e a noastr─â. ALECSANDRI, T. 1655.
├ÄMBIB├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbiba ╚Öi rezultatul ei.
├«mbib├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«mb├şb─â
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibắrii
├«mbib├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mb├şb, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mb├şb─â
îmbibáre s. f., g.-d. art. îmbibării; pl. îmbibări
ÎMBIBÁ vb. v. impregna.
ÎMBIBÁRE s. v. impregnare.
├ÄMBIB├ü vb. I. tr., refl. A (se) p─âtrunde, a (se) umple cu un lichid. ÔÖŽ tr. (Fig.; rar) A face s─â fie p─âtruns de o idee, de o teorie etc.; a ├«ndoctrina. [P.i. ├«mb├şb ╚Öi -bez. / < fr. ├«mbiber, cf. lat. imbibere].
├ÄMBIB├üRE s.f. Faptul de a (se) ├«mbiba; ├«mbiba╚Ťie. [< ├«mbiba].
├ÄMBIB├ü vb. I. tr., refl. a (se) p─âtrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc. II. tr. (fig.) a face s─â fie p─âtruns de o idee, de o teorie. (< fr. /sÔÇÖ/imbiber, lat. imbibere)
A ├ÄMBIB├ü ├«mb├şb tranz. 1) A face s─â se ├«mbibe; a impregna. 2) (despre materiale poroase) A trage ├«n sine; a l─âsa s─â p─âtrund─â ├«n sine; a suge; a absorbi. 3) fig. (persoane) A face s─â fie p─âtruns de prea multe (idei, teorii etc.). /<fr. imbiber, lat. imbibere
A SE ├ÄMBIB├ü pers. 3 se ├«mb├şb─â intranz. (despre materiale poroase, spa╚Ťii etc.) A se umple ├«n toat─â m─ârimea sa (cu un lichid, un gaz etc.); a se impregna. /<fr. imbiber, lat. imbibere
îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid.
*imb├şb ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. ├«mb─ât). Ud, p─âtrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu ap─â. V. refl. M─â p─âtrund de un lichid: buretele se ├«mbib─â de ap─â.
ÎMBIBA vb. a (se) impregna.
ÎMBIBARE s. impregnare.

îmbibare dex online | sinonim

îmbibare definitie

Intrare: îmbiba
îmbiba verb grupa I conjugarea I
Intrare: îmbibare
îmbibare substantiv feminin