țăncănire

ȚĂNCĂNÍ vb. IV v. țingăni.

ȚINGĂNÍ, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăní vb. IV.

țingăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țingănésc

țăncăní, țăncănésc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.

țingăní, țingănésc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.