țanc

8 definiții pentru țanc

ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.

ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.

ȚANC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă un zgomot ascuțit, metalic. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84.

țanc1/țanc-țánc interj.

țanc/țanc-țánc interj.

ȚANC1 interj. (se folosește pentru a reda un zgomot metalic ascuțit). /Onomat.

2) țanc interj. Țac. V. zang.

țanc/țanc-țánc interj.