șpalt

ȘPALT², șpalturi, s. n. Piele subțire, de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte. – Din germ. Spalt.

ȘPALT², șpalturi, s. n. Piele subțire, de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte. – Din germ. Spalt.

ȘPALT, șpalturi, s. n. 1. Zaț cules în formă de coloană lungă; probă de tipăritură luată de pe acest zaț pe care se fac corecturile. Să umbli cu șpalturile de corecturi în redacție și să zăbovești acolo și trăgînd cu urechea la munca și la vorba redactorilor. PAS, Z. I 284. Domnul inginer a rupt pecețile și a scos din plic foaia unui șpalt pe care se aflau imprimate șase strofe ale unui poem. SADOVEANU, N. F. 185. Știam că tot așa mare meșter este tipograful nostru... spre a... face șpalturi. ODOBESCU, S. III 313. ◊ Fig. La a treia halbă de bere... lumea asta o văd în șpalturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. 2. Piele subțire (de obicei de calitate inferioară) obținută prin despicarea în grosime a pieilor, în cursul procesului de prelucrare.

șpalt s. n., pl. șpálturi

șpalt (tipogr., ind. piel.) s. n., pl. șpálturi

ȘPALT¹ s.n. 1. (Poligr.) Zaț cules sub formă de coloană lungă; probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / < germ. Spalte].

ȘPALT² s.n. Piele subțire de calitate inferioară. [< germ. Spalt].

ȘPALT² s. n. piele subțire de calitate inferioară, obținută prin secționarea în grosime a pieilor în cursul tăbăcirii. (< germ. Spalt)

ȘPALT² ~uri n. Piele subțire de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli. /<germ. Spalt