închinare

ÎNCHINÁRE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.

ÎNCHINÁRE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.

ÎNCHINÁRE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei. 1. Sentiment de evlavie, concretizat prin rugi către divinitate; rugăciune. Ducînd în inimi cîntec și-nchinare Călătoresc în sfînt convoi pioșii. CERNA, P. 35. Să te-apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare, Tocma-n timp de închinare? ALECSANDRI, P. P. 169. 2. Semn de respect către cineva, adesea manifestat printr-o plecăciune. Moțoc cînd te întreabă, răspunde cu-nchinare. ALECSANDRI, T. II 79. ♦ (Învechit) Supunere, predare, capitulare. Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți. EMINESCU, O. I 146. 3. Dedicație. Juni ostași ai țării mele... Vin acum... să v-aduc o închinare. ALECSANDRI, O. 247. 4. Ciocnire a paharelor cu vin etc. însoțită de o urare. V. toast. Se întorcea de la închinări de păhare. SADOVEANU, P. S. 48. Alecu Ruset dădu a se înțelege, mai mult printre închinări, cîteva lucruri. id. Z. C. 186.

închináre s. f., g.-d. art. închinắrii; pl. închinắri

închináre s. f., g.-d. art. închinării; pl. închinări

ÎNCHINÁRE s. 1. v. rugăciune. 2. v. prosternare. 3. v. consacrare. 4. dedicație. (A scris o ~ pe o carte.)

ÎNCHINÁRE s. v. capitulare, predare.

închinare f. acțiunea de a (se) închina: 1. consacrațiune, dedicațiune; 2. salutare respectuoasă; 3. supunere; închinarea țării; 4. fig. smerenie: Moțoc când te ’ntreabă, răspunde cu închinare AL.

închináre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te închina.

închinare s. v. CAPITULARE. PREDARE.

ÎNCHINARE s. 1. (BIS.) închinăciune, rugă, rugăciune, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea la ~.) 2. înclinare, plecare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adincă a cuiva în fața unei persoane.) 3. consacrare, dedicare, destinare, devotare. (~ vieții sale unei cauze nobile.) 4. dedicație. (A scris o ~ pe o carte.)

închináre, închinări s. f. Acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei. 1. Actul și forma de ascultare și de supunere totală și smerită unei puteri spirituale; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, constând adesea dintr-o plecăciune. 2. Subordonare a unei m-ri altei m-ri. ♦ Dedicație. – Din închina.