zgâlțâit

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

ZGÎLȚÎÍT s. n. Faptul de a zgîlțîi; scuturătură, tremurare, zguduire., În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. 1216. Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțâíturi

ZGÂLȚÂÍT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu un ~ zdravăn l-a sculat.)