târnosire

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÎRNOSÍRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri

TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)

tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.

TÎRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)