stereo
8 definiții pentru stereo
STÉREO adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. ◊ (Substantivat) Stereofonie. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
STÉREO subst., adj. invar. 1. Subst. Stereofonie. 2. Adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
stéreo (-re-o) adj. invar.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
stéreo adj. invar.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
STÉREO adj. invar. v. stereofonic.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
STEREO2 I. adj. inv. stereofonic. II. s. n. inv. (poligr.) stereotip (III). (< fr. stéréo)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
STÉREO adj. invar. Care ține de stereofonie; bazat pe stereofonie. Înregistrare ~. [Sil. -re-o-] /<fr. stéréo
- sursa: NODEX 2002
- permalink
stéreo adj. inv. Stereofonic ◊ „Ministerul Comerțului Interior ne informează că, începând din acest trimestru, magazinele de specialitate vor primi și vinde aparate radioreceptor «Bucur» stereo cu care se pot recepționa și emisiunile stereo de pe programul 3.” R.l. 5 V 77 p. 5; v. și autostop (din fr. stéréo; DMC 1950; L. Seche în SCL 2/76 p. 202; FC I 25; LTR; DEX, DN3)