somnișor

SOMNIȘÓR¹, somnișori, s. m. Diminutiv al lui somn¹; somnuleț¹. – Somn¹ + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR², (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn²; somnuleț². 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn² + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR², (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn²; somnuleț². 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn² + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR¹ s. n. Somnuleț.

somnișór (stare) s. n.

SOMNIȘÓR s. somnuleț. (A tras un ~.)

somnișor n. 1. somn scurt: a trage un somnișor; 2. Bot. mac.

somnișór m. Dim. d. somn 1.

SOMNIȘOR s. somnuleț. (A tras un ~.)

somnișor s. v. APĂRĂTOARE. MAC. MĂRGICA CUCULUI. TALPA-GÎȘTEI.