SOMNIȘÓR1, somnișori, s. m. Diminutiv al lui somn1; somnuleț1. – Somn1 + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR2, (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn2; somnuleț2. 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn2 + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR2, (1) s. n., (2) somnișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui somn2; somnuleț2. 2. S. m. (Bot.) Mac de grădină. – Somn2 + suf. -ișor.

SOMNIȘÓR1 s. n. Somnuleț.

somnișór (stare) s. n.

SOMNIȘÓR s. somnuleț. (A tras un ~.)

somnișor n. 1. somn scurt: a trage un somnișor; 2. Bot. mac.

somnișór m. Dim. d. somn 1.

SOMNIȘOR s. somnuleț. (A tras un ~.)

somnișor s. v. APĂRĂTOARE. MAC. MĂRGICA CUCULUI. TALPA-GÎȘTEI.