rezonare

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

rezoná vb., ind. prez. 1 sg. rezonéz, 3 sg. și pl. rezoneáză

REZONÁ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.

REZONÁ¹ vb. I. intr. (Franțuzism) A raționa. [< fr. raisonner].

REZONÁ² vb. I. intr. (Rar) A se afla în rezonanță. [< fr. résonner].

A REZONÁ ~éz intranz. rar A confrunta două sau mai multe judecăți pentru a trage o concluzie; a cântări cu mintea; a cumpăni. /<fr. raisonner, germ. raisonnieren