revenire
10 definiții pentru revenire
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni2 și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni2 și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REVENÍRE, reveniri, s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. Voievozi și vlădici, coconi și jupînițe, soli străini și călugări... au trecut... ori au rămas aici și vor mai sta pînă la revenirea domnului. GALACTION, O. I 221. Sus și jos nu era decît un freamăt de revenire la viață. GANE, N. II 183. 2. Operație de încălzire, la temperaturi înalte, și de răcire lentă a oțelului călit, cu scopul de a-i mări tenacitatea.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
reveníre s. f. venire
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
REVENÍRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
REVENÍRE s.f. 1. Acțiunea de a reveni și rezultatul ei; întoarcere. 2. Operație de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea. [< reveni].
REVENÍRE s. f. 1. acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2). (< reveni)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
REVENIRE s. 1. reîntoarcere, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.) 2. înapoiere, întoarcere, venire, (pop.) înturnare, înturnat. (După ~ lui acasă.) 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezmeticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
REVENÍRE (< reveni) s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplică unei piese metalice călite, constând în obținerea unei întoarceri parțiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzătoare temperaturii ambiante, pentru mărirea ductibilității și tenacității și pentru reducerea tensiunilor interne; se realizează prin încălzirea materialului la o temperatură inferioară aceleia de transformare, urmată de o răcire dirijată (în general înceată). 3. Variația în timp a deformației unui corp după suprimarea sarcinilor aplicate inițial.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink