procura
12 definiții pentru procura
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. (Construit de obicei cu pronumele în dativ) A face rost de un lucru, a achiziționa. își procurase literatură de specialitate și mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. Își procură un vraf de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. REBREANU, P. S. 113. Este deci mai în măsură decît oricine să-mi procure amănuntele trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. A. 36. 2. A cauza, a produce, a stîrni. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, L. 24. Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. și pl. procúră
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. rostui.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].
PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obține prin cumpărare; a achiziționa. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurare
- sursa: NODEX 2002
- permalink
procurà v. 1. a face să capete: a procura un post; 2. a fi cauza, a produce: macul procură somnul; 3. a obține cu oarecari greutăți: a-și procura o carte rară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*procúr, a -á v. tr. (lat. pro-curare, d. pro, pentru, și curare, a îngriji). Daŭ, fac să capete: a procura cuĭva alimente, un post, o informațiune. Îmĭ procur, capăt pin căutare, ĭaŭ: îmĭ procur cărțĭ de la librărie, apă din fîntînă. V. furnizez.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
PROCURA vb. 1. a achiziționa, a cumpăra, a lua, a tîrgui, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (Și-a ~ cele necesare.) 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobîndi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. a da, a furniza, a oferi. (A ~ cuiva datele necesare.) 6. (pop.) a rosti, a rostui. (I-a ~ o gazdă bună.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink