obrintire

OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.

OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.

obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri

obrintíre s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri

OBRINTÍRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)