destupare

destupáre sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 73/5 / Pl: ~pắri / E: destupa] 1 Înlăturare a ceea ce acoperă o gaură, o deschizătură, un obiect Si: descoperire, desfundare, dezvelire, (înv) destupătură (1). 2 Scoatere a dopului sau a fundului unei sticle, unui butoi Si: deschidere, desfundare.

DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa.

DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa.

DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa. Sticlele acelea cu gît lung... pocneau ca din pistol la destupare și făceau spume. CAMILAR, N. I 274.

!destupáre s. f., g.-d. art. destupắrii; pl. destupắri

destupáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. destupării; pl. destupări

DESTUPÁRE s. deschidere, desfundare. (~ unei sticle.)

Destupare ≠ astupare

DESTUPARE s. deschidere, desfundare. (~ unei sticle.)