burcă

búrcă² sf [At: H II, 119 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Turtă de mălai coaptă pe vatră.

búrcă¹ sf [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~rci / E: rs бypкa] (Pop) Haină bărbătească țesută din lână Cf suman.

BÚRCĂ¹, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

BURCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

BÚRCĂ¹, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Mold., Bucov.) 1. Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna. Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352. 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); cojoc, bundă (1). Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Ucr. burka.

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim’s Tartrs, Londra, 1823).

búrcă (búrci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă).

BÚRCĂ ~ci f. 1) Manta bărbătească de postav, lungă și largă. 2) Cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka

burcă f. Mold. cojoc mare și lățos, sarică ciobănească: într’o burcă învelit AL. [Rus. BURKA].

2) búrcă V. bulcă.

1) búrcă f., pl. ĭ (rus. pol. burka). Mold. Trans. Tihoarcă. V. sarică.