bleojdit

bleojdít¹ sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: bleojdi¹] (Îvp) Bleojdire¹.

bleojdít³, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 40 / V: blej-, blejdită / S: -oșd- / Pl: ~iți, ~e / E: bleojdi¹] (Îvp; d. ochi, mpl) Holbat.

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi¹.

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat, zgâit. – V. bleojdi¹.

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi, mai ales la pl.) Căscat, zgîit, holbat. I-a spus vorbe franțuzești, de-a rămas domnul Căftănoiu cu ochii bleojdiți. SADOVEANU, P. M. 205. Doi copilași... așteaptă cu ochii bleojdiți să scoată doica Mitrana cartofii din spuză și dovleacul roșu din căldare. DELAVRANCEA, S. 40. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgâit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi¹.

BLEOJDÍT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bulbucat, căscat, clăpăug, holbat, lăsat, mare, mărit, pleoștit, umflat, zgâit.

bleojdit a. cu privirea pironită: el rămăsese cu ochii bleojdiți ISP.

bleojdít, -ă (eo dift.) adj. Holbat.

bleojdit adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. BULBUCAT. CĂSCAT. CLĂPĂUG. HOLBAT. LĂSAT. MARE. MĂRIT. PLEOȘTIT. UMFLAT. ZGÎIT.