țeapăn

ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ.

ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ.

ȚEÁPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care nu se încovoaie, care nu se mlădiază; tare, vîrtos, rigid, nemișcat, neclintit, fix. Așa a intrat Cocor la învățătură. La început i-a fost greu. Îi era mîna țeapănă, îi erau ochii împăienjeniți. SADOVEANU, M. C. 71. Stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. REBREANU, R. II 83. ♦ Fig. Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. Cînd vei vedea că tot trupul meu are să fie rece ca gheața, amorțit și țeapăn, să bagi de seamă că o să vină un leu. ISPIRESCU, L. 147. ♦ Anchilozat. Merg țeapăn... da tu? ALECSANDRI, T. I 140. (Cu pronunțare regională) S-a întors pe jumătate țapăn de gît, țapăn în toate articulațiile. C. PETRESCU, A. 460. 2. (Despre obiecte, construcții etc.) Solid, rezistent, trainic. Tu vei face un staul țeapăn de fier, cu pari de fier și cu nuiele de fier. RETEGANUL, P. III 40. Mănăstirile... cu țepene ziduri de apărare. ODOBESCU, S. II 41. Să trece gîrla pe pod stătător, foarte țeapăn și frumos. GOLESCU, Î. 157. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, zdravăn, puternic, viguros. Semăna, ce-i drept, cu ea, dar era mai înaltă, mai voinică, mai țeapănă. SLAVICI, O. I 348. Un bordei acoperit cu paie... o ceată de dulăi țepeni lătrînd cu învierșunare. ODOBESCU, S. III 18. 4. Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). Omăt mult și ger țeapăn. PAS, L. I 128. (Cu pronunțare regională) S-aprindem și noi un foc țapăn. CAMILAR, N. II 257. Intră într-o cetate mare, tocmai cînd era tîrgul mai țapăn. SBIERA, P. 225. ◊ (Adverbial) Se repezi și George, dar Ion îl lovi a doua oară, mai țeapăn. REBREANU, I. 39. Băui o dată țeapăn. GORJAN, H. II 62.

țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. țeápănă, pl. țépene

țeápăn adj. m., pl. țépeni; f. sg. țeápănă, pl. țépene

ȚEÁPĂN adj. v. dur, durabil, puternic, rezistent, robust, solid, strașnic, tare, tenace, trainic, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

ȚEÁPĂN adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. v. rigid. 3. adj. v. nemișcat. 4. adj. v. inert. 5. adj. bățos, drept, rigid. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, rigid. (Stă ~.) 7. adj. v. înmărmurit. 8. v. mort.

Țeapăn ≠ flexibil

țeápăn (-nă), adj. – 1. Rigid, inert. – 2. Rezistent, solid, tare. – 3. Strașnic, grozav, puternic. – Var. țapăn. Sl. cĕpĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der. înțepeni (var. țepeni), vb. (a se întări, a se împietri, a deveni rigid, a pironi, a fixa, a țintui; a propti, a prinde; a rămîne nemișcat, a sta locului), din sl. cĕpĕniti sę; țepenie, s. f. (rigiditate; putere, vigoare). Istoria cuvintelor sl. nu este clară.

ȚEÁPĂN ~ănă (țépeni, țépene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O ținută ~ănă. ◊ ~ de frig înțepenit din cauza frigului. ~ de frică (sau groază) încremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neînsuflețit; mort. 3) pop. (despre obiecte, construcții etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constituție fizică solidă; robust. 5) pop. Care este de mari proporții sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. țepĕnu

țeapăn a. și adv. 1. care nu se încovoaie: stă țeapăn și drept; 2. lipsit de mișcare, de vieață: trupu-i era țeapăn; 3. solid, rezistent: înalte și țepene ziduri OD.; 4. sdravăn: trase un somn țeapăn [Slav. ȚĬEPĬENŬ].

țeápăn, -ă adj., pl. țepenĭ, țepene (vsl. cĭepĭenu, țeapăn). Rigid, care nu se încovoaĭe: morțiĭ îs țepenĭ. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om țeapăn. Rezistent, traĭnic: gard țeapăn. Bățos, inelegant: mers țeapăn. Strașnic, mult: un somn țeapăn. Adv. În mod țeapăn: a bea, a dormi, a lucra țeapăn. – În est țapăn.

țeapăn adj. v. DUR. DURABIL. PUTERNIC. REZISTENT. ROBUST. SOLID. STRAȘNIC. TARE. TENACE. TRAINIC. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

ȚEAPĂN adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, rigid, tare. (O bară, o nuia ~.) 2. adj. rigid, (fig. ) înțepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemișcat, rigid, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. anchilozat, inert, înțepenit. (Are o mînă ~.) 5. adj. bățos, drept, rigid. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, rigid. (Stă ~.) 7. adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 8. inert, mort, neînsuflețit, nemișcat, rece. (O ființă ~.)