șahăr-mahăr

ȘÁHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher.

ȘÁHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher.

ȘAHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Argou, mai ales în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau mahărúri) = a face (mici) escrocherii, lucruri incorecte; a fi incorect, a înșela. Umblă cu dosare de șahăr-mahărurile care s-au făcut. PAS, Z. III 259.

șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri

șáhăr-máhăr s. n., pl. șáhăr-máhăruri

șáhăr-máhăr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schachern, a trafica, și machen, a face). Fam. A face a umbla cu ș., a face matrapazlîcurĭ, a înșela în afacerĭ.

a face șahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înșela.

a umbla cu șahăr-mahăr / cu șoalda expr. (intl.) a înșela, a escroca (pe cineva).