zuralie

ZORALÍA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

ZURALÍE s. f. v. zoralie.[1]

ZORALÍA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralíe s. f.] – Et. nec.

ZURALÍE s. f. art. v. zoralia.

ZORALÍE, zoralii, s. f. (Mai ales în forma articulată) Numele unui dans popular și melodia după care se dansează; ca-la-ușa-cortului. V. bătută. în sala de bal a domniței Ralu, la Cișmeaua Roșie, protipendada juca menuet, cracoviana...: la mahala gloata se mulțumea cu pristoleanca, chindia și zoralia. C. PETRESCU, C. V. 78. Ziseră lăutarilor să cînte «pristoleanca», «chindia» și jocul numit «ca-la-ușa-cortului» sau «zoralia». EILIMON, C. 176. ♦ (Adjectival, atestat în forma zuralie) Cu mișcări vii. L-am văzut dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zuralie. M. I. CARAGIALE, C. 57. – Variantă: zuralíe s. f.

ZORALÍU, -ÍE, zoralíi, adj. Cu mișcări vii.[1]

ZURALÍE, zuralíi, s. f. 1. (Var.) Zoralie. 2. (Adjectival) Cu mișcări vii. (cf. zoralie)

ZORALÍE, zoralii, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate) și melodia după care se execută; ca-la-ușa-cortului. [Var.: zuralíe s. f.] – După tc. zorlu „violent, puternic”.

ZURALÍE s. f. v. zoralie.

zoralía (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralíe, g.-d. art. zoralíei

zoralíu (înv., rar) adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi

zoralíe (dans) s. f., pl. zoralíi

zoralíu adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi

zoralía (dans) s. f. art.

ZORALÍE s. (COR.) (pop.) ca-la-ușa-cortului. (Dansul popular numit ~.)

ZORALÍE, zoralíi, s. f. (Mai ales în forma articulată) Zoralia, v. bătută [bătut2 (II)] ♦ (Adjectival, atestat în forma zuralie) Cu mișcări vii. [Var.: zuralie] (din zor1 + suf. -lie sau din tc. zorli) [def. și DLRLC]

zoralie f. 1. un fel de bătută, horă cu sărituri uniforme și neregulate: ciocoii ziseră lăutarilor să cânte zoralia FIL.; 2. horă după masa de cununie. [Turc. ZORLY, violent, lit. joc violent].

zoralíe f. (cp. cu turc. saraly, epileptic). Un dans violent, un fel de bătută: ziseră lăutarilor să cînte chindia și jocu numit „ca la ușa cortuluĭ” saŭ „zoralia” (Șăin.). O horă după masa de cununie.

ZORALIE s. (pop. ) ca-la-ușa-cortului. (Dansul numit ~.)

zuralia, joc* popular românesc, întâlnit în jud. Buzău și Vrancea. Este o variantă de horă pe bătaie și se joacă în cerc mixt cu mâinile prinse în lanț. Are ritm binar* sincopat și melodie proprie. Mișcarea este vioaie, cu pași bătuți executați cu deplasare pe direcția inversă rotirii acelor de ceasornic.

ZURALÍU adj. și s. f. art. v. zoraliu.