zeflemitor

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează. Adaugă apoi, zîmbind cu privirea oblică, zeflemitoare. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Zeflemist. – DIn zeflemea + suf. -(i)tor.

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitór adj. m. (sil. -fle-), pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic. 2. batjocoritor.

ZEFLEMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. ZEFLEMIST I. /zeflemea + suf. ~itor

ZEFLEMITOR adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemist, (fig.) înțepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemist, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)