Dicționare ale limbii române
zeflemitor definitie
9 definiții pentru zeflemitor
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează. Adaugă apoi, zîmbind cu privirea oblică, zeflemitoare. CAMIL PETRESCU, O. II 335.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Zeflemist. – DIn zeflemea + suf. -(i)tor.
zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
zeflemitór adj. m. (sil. -fle-), pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic. 2. batjocoritor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ZEFLEMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. ZEFLEMIST I. /zeflemea + suf. ~itor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ZEFLEMITOR adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemist, (fig.) înțepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemist, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
zeflemitor dex
Intrare: zeflemitor
zeflemitor
adjectiv
- silabisire: ze-fle-mi-tor