ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

ýtriu [triu pron. trĭu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y

ýtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y

YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].

ÝTRIU s. n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)

*yttriŭ n. Chim. Un corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 89. Descoperit la 1794. – Italieniĭ scriŭ ittrio.[1]

ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.