văietător

VĂIETĂTÓR, -OÁRE adj. v. văitător.

VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

VĂIETĂTÓR, -OÁRE adj. v. văitător.

VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre

văitătór adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre

VĂITĂTÓR adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.

văitător adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREȚ.