viaduct

VIADÚCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.

VIADÚCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.

VIADÚCT, viaducte, s. n. Pod de piatră, de beton sau de metal, care susține o cale de comunicație terestră deasupra unei văi uscate, deasupra altei căi de comunicație etc. înlocuind un rambleu prea mare. Prin tuneluri și peste înaltele arcade ale viaductelor, trenul spintecase alți munți cu mai mărețe piscuri sub cușma sclipitoare a ghețarilor. C. PETRESCU, A. 395. Pe deasupra capetelor, în lungul viaductelor, trec trenuri aeriene c-un huruit de tunet ceresc. BART, S. M. 41.

viadúct (vi-a-) s. n., pl. viadúcte

viadúct s. n. (sil. vi-a-), pl. viadúcte

VIADÚCT s.n. Construcție din piatră sau din beton armat care susține o cale ferată, o șosea etc. și care traversează o vale la mare înălțime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].

VIADÚCT s. n. construcție ca un pod care susține o cale ferată, o șosea etc., traversând o vale la mare înălțime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)

VIADÚCT ~e n. Pod aerian lung, susținut de arcuri de beton, care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste o vale adâncă sau deasupra unei alte căi de comunicație. [Sil. vi-a-] /<germ. Viadukt, fr. viaduc

viaduct n. pod cu arcuri construit peste o vale sau un râu pentru trecerea căii ferate.

*viadúc n., pl. urĭ, și viadúct n., pl. e (fr. viaduc [d. lat. via, drum, și duc din fr. aqueduc, apeduct], acomodat după lat. ductus, ducere). Pod foarte mare de peatră saŭ de fer.