vermut

VÉRMUT, (2) vermuturi, s. n. 1. Băutură alcoolică făcută din vin în care s-au macerat plante amare sau aromatice. 2. (La pl.) Sorturi sau porții de vermut (1). [Acc. și: vermút] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

VÉRMUT, vermuturi, s. n. Băutură alcoolică făcută din vin în care s-au pus la macerat diferite substanțe vegetale amare; sticlă sau pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și: vermút] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

VERMÚT, vermuturi, s. n. Băutură alcoolică preparată din vin, în care s-au pus la macerat diferite substanțe amare; pahar conținînd această băutură. Două vermuturi franceze! comandă Iancu. CARAGIALE, M. 231. Pentru dînsul clienții care intrau și ieșeau... însemnau tort sau coniac, vermut cu sifon. C. PETRESCU, O. P. I 152.

!vérmut s. n., (sorturi, porții) pl. vérmuturi

vérmut/vermút s. n., (sorturi, porții) pl. vérmuturi/vermúturi

VERMÚT s.n. Băutură alcoolică preparată din vin în care s-au pus la macerat plante aromatice. ♦ Sticlă, pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și vérmut, scris și vermouth. / cf. fr. vermouth, it. vermut < germ. Wermut – numele plantei compozite Artemisia absinthium].

VÉRMUT/VERMÚT s. n. vin amărui în care s-au pus la macerat plante aromatice. (< fr. vermouth, germ. Vermut, it. vermut)

VÉRMUT ~uri n. Băutură alcoolică amăruie, preparată din vin în care au fost macerate plante aromatice. [Acc. și vermút] /<fr. vermout, vermouth

vermut n. vin alb în care s’a turnat sucul unor plante amare și aromatice.

*vermút n., pl. urĭ (fr. vermout, d. germ. wermut, pelin). Vin alb cu infuziune de plante amare și tonice: vermut de Torino.