Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru vermut

V├ëRMUT, (2) vermuturi, s. n. 1. B─âutur─â alcoolic─â f─âcut─â din vin ├«n care s-au macerat plante amare sau aromatice. 2. (La pl.) Sorturi sau por╚Ťii de vermut (1). [Acc. ╚Öi: verm├║t] ÔÇô Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.
V├ëRMUT, vermuturi, s. n. B─âutur─â alcoolic─â f─âcut─â din vin ├«n care s-au pus la macerat diferite substan╚Ťe vegetale amare; sticl─â sau pahar care con╚Ťine o astfel de b─âutur─â. [Acc. ╚Öi: verm├║t] ÔÇô Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.
VERM├ÜT, vermuturi, s. n. B─âutur─â alcoolic─â preparat─â din vin, ├«n care s-au pus la macerat diferite substan╚Ťe amare; pahar con╚Ťin├«nd aceast─â b─âutur─â. Dou─â vermuturi franceze! comand─â Iancu. CARAGIALE, M. 231. Pentru d├«nsul clien╚Ťii care intrau ╚Öi ie╚Öeau... ├«nsemnau tort sau coniac, vermut cu sifon. C. PETRESCU, O. P. I 152.
!v├ęrmut s. n., (sorturi, por╚Ťii) pl. v├ęrmuturi
v├ęrmut/verm├║t s. n., (sorturi, por╚Ťii) pl. v├ęrmuturi/verm├║turi
VERM├ÜT s.n. B─âutur─â alcoolic─â preparat─â din vin ├«n care s-au pus la macerat plante aromatice. ÔÖŽ Sticl─â, pahar care con╚Ťine o astfel de b─âutur─â. [Acc. ╚Öi v├ęrmut, scris ╚Öi vermouth. / cf. fr. vermouth, it. vermut < germ. Wermut ÔÇô numele plantei compozite Artemisia absinthium].
VÉRMUT/VERMÚT s. n. vin amărui în care s-au pus la macerat plante aromatice. (< fr. vermouth, germ. Vermut, it. vermut)
VÉRMUT ~uri n. Băutură alcoolică amăruie, preparată din vin în care au fost macerate plante aromatice. [Acc. și vermút] /<fr. vermout, vermouth
vermut n. vin alb ├«n care sÔÇÖa turnat sucul unor plante amare ╚Öi aromatice.
*verm├║t n., pl. ur─ş (fr. vermout, d. germ. wermut, pelin). Vin alb cu infuziune de plante amare ╚Öi tonice: vermut de Torino.

Vermut dex online | sinonim

Vermut definitie

Intrare: vermut
vermut substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: v'ermut, verm'ut