uree

URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.

URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.

URÉE s. f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în sînge și în urină (și care se obține și pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășămînt agricol și la fabricarea unor mase plastice, a unor cleiuri etc.). Ureea este un compus azotat, care se formează cu atît mai mult cu cît regimul alimentar conține mai multă carne. ANATOMIA 170.

urée s. f., art. uréea, g.-d. uree, art. uréei

urée s. f., art. uréea, g.-d. urée, art. uréei

URÉE s. (CHIM., BIOL.) carbamidă, carbodiamidă.

URÉE s.f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urină].

URÉE s. f. substanță organică albă, cristalizată, în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. (< fr. urée)

URÉE f. Substanță organică incoloră, cristalizată, prezentă în sânge și eliminată din organism prin urină și sudoare. [G.-D. ureei; Sil. -re-e] /<fr. urée

UREE s. (CHIM.) carbodiamidă.