Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru uree

UR├ëE s. f. Substan╚Ť─â organic─â incolor─â, cristalizat─â, care se g─âse╚Öte ├«n urin─â ╚Öi ├«n s├ónge (produs─â de dezagregarea substan╚Ťelor azotoase ├«n organismul animal) sau se ob╚Ťine pe cale sintetic─â, fiind folosit─â ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] ÔÇô Din fr. ur├ęe.
UR├ëE s. f. Substan╚Ť─â organic─â incolor─â, cristalizat─â, care se g─âse╚Öte ├«n urin─â ╚Öi ├«n s├ónge (produs─â de dezagregarea substan╚Ťelor azotoase ├«n organismul animal) sau se ob╚Ťine pe cale sintetic─â, fiind folosit─â ca ├«ngr─â╚Ö─âm├ónt agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] ÔÇô Din fr. ur├ęe.
UR├ëE s. f. Substan╚Ť─â organic─â alb─â, cristalizat─â, care se g─âse╚Öte ├«n s├«nge ╚Öi ├«n urin─â (╚Öi care se ob╚Ťine ╚Öi pe cale sintetic─â, fiind folosit─â ca ├«ngr─â╚Ö─âm├«nt agricol ╚Öi la fabricarea unor mase plastice, a unor cleiuri etc.). Ureea este un compus azotat, care se formeaz─â cu at├«t mai mult cu c├«t regimul alimentar con╚Ťine mai mult─â carne. ANATOMIA 170.
ur├ęe s. f., art. ur├ęea, g.-d. uree, art. ur├ęei
ur├ęe s. f., art. ur├ęea, g.-d. ur├ęe, art. ur├ęei
URÉE s. (CHIM., BIOL.) carbamidă, carbodiamidă.
UR├ëE s.f. Substan╚Ť─â organic─â alb─â, cristalizat─â, care se g─âse╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n urin─â, put├óndu-se fabrica ╚Öi sintetic; carbodiamid─â. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. ur├ęe, cf. gr. ouron ÔÇô urin─â].
UR├ëE s. f. substan╚Ť─â organic─â alb─â, cristalizat─â, ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n urin─â, put├óndu-se fabrica ╚Öi sintetic; carbodiamid─â. (< fr. ur├ęe)
UR├ëE f. Substan╚Ť─â organic─â incolor─â, cristalizat─â, prezent─â ├«n s├ónge ╚Öi eliminat─â din organism prin urin─â ╚Öi sudoare. [G.-D. ureei; Sil. -re-e] /<fr. ur├ęe
UREE s. (CHIM.) carbodiamid─â.

Uree dex online | sinonim

Uree definitie

Intrare: uree
uree substantiv feminin