unilateral

UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.

UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.

UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat într-o singură direcție sau ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe. Hotărîrile luate individual sînt întotdeauna sau aproape întotdeauna unilaterale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Un sentiment omenesc nu e niciodată unilateral, ci complex și multilateral. GHEREA, ST. CR. I 165.

unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále

unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. sg. unilaterálă, pl. unilaterále

UNILATERÁL adj. limitat, mărginit. (O interpretare ~.)

Unilateral ≠ multilateral

UNILATERÁL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură].

UNILATERÁL, -Ă adj. 1. așezat pe o singură parte. 2. care are în vedere numai o singură latură a lucrărilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creează obligații numai pentru una dintre părți. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singură persoană. (< fr. unilatéral)

UNILATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este situat pe o singură latură, pe o singură parte. Flori ~e. 2) Care este orientat într-o singură direcție, într-un singur sens. Decizie ~ă. 3) (despre persoane) Care judecă dintr-un singur punct de vedere, neglijând complexitatea faptelor (date); care se limitează la o singură latură a chestiunii. 4) (despre contracte) Care angajează, obligă la acțiuni doar una din părțile contractante. /<fr. unilatéral

unilateral a. 1. Bot. situat numai pe o parte: flori unilaterale; 2. Jur. contract unilateral, care nu angajează decât pe una din părțile contractante; 3. fig. mărginit într’un singur cerc de idei: om unilateral.

unilateralitate f. fig. caracterul celor unilaterale.

*unilaterál, -ă adj. (unu și lateral; fr. unilateral). Bot. Situat pe o singură latură: florĭ unilaterale. Jur. Care obligă numaĭ o parte, un contractant: contract unilateral, donațiunea e o convențiune unilaterală. Fig. Mărginit la un singur cerc de ideĭ, prea specialist: om unilateral. Adv. A trata unilateral o chestiune.

UNILATERAL adj. limitat, mărginit. (O interpretare ~.)