ulcerat

ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer.

ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.

ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer.

ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer (1) sau o ulcerație. – V. ulcera.

ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. (Despre țesuturi) A deveni ulceros, a căpăta o ulcerație.

ULCERÁT, -Ă, ulcerați, -te, adj. Care prezintă un ulcer. Amigdala dreaptă ulcerată, de o colorațiune cenușiu-verzuie. BABEȘ, O. A. I 320.

ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză

ulcerá vb., ind. prez. 1 sg. ulceréz, 3 sg. și pl. ulcereáză

ULCERÁ vb. I. 1. refl. (Despre un țesut) A deveni ulceros. 2. tr. A cauza o ulcerație. 3. (Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [< fr. ulcérer].

ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr. ulcérer)

A ULCERÁ pers. 3 ~eáză tranz. A face să se ulcereze. /<fr. ulcérer

A SE ULCERÁ se ~eáză intranz. (despre inflamații, leziuni, traume) A se preface în ulcer. /<fr. ulcérer

*ulcerát, -ă adj. Med. Care are ulcere: picĭor ulcerat. Fig. Zdrobit de întristare: inimă ulcerată.

*ulceréz v. tr. (lat. úlcero, -áre). Med. Fac să ĭasă ulcere: a ulcera un picĭor. Fig. Rănesc adînc sufletu: această vorbă l-a ulcerat.