târomi

TÎROMÍ, tîromesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A boli (pe picioare); a lîncezi, a tînji. Lisandru e bolnav de piept. Nevastă-sa, femeie de la oraș, tîromește și ea. STANCU, D. 16. Abia ridicat de pe boală, tîromea în scaunul lui. id. ib. 362.

TÂROMÍ, târomesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A boli (pe picioare); a lâncezi, a tânji.

TÂROMÍ vb. v. boli, piroti, tânji, zăcea.

tîromésc v. tr. (d. tîrăsc?). Vest. Trăgănez. A o tîromi, a o duce greŭ (de sărăcie, de boală): nu maĭ pot tîromi (Panf. Mit. pop. I, glosar). V. codesc, gogesc, lîncezesc.

tîromi vb. v. BOLI. PIROTI. TÎNJI. ZĂCEA.