turmentat
TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbăta.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Rar) Beat. Nu sînt turmentat... coană Joițico. CARAGIALE, O. I 118.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
turmentá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmenteáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz, 3 sg. și pl. turmenteáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TURMENTA vb. v. îmbăta.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TURMENTÁT adj. v. beat.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A se turmenta ≠ a se dezbăta
- sursa: Antonime 2002
- permalink
Turmentat ≠ treaz
- sursa: Antonime 2002
- permalink
TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].
TURMENTÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Amețit de băutură; beat. 2. Chinuit; înnebunit. [< turmenta].
TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A TURMENTÁ ~éz tranz. A face să se turmenteze. /<fr. tourmenter
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A SE TURMENTÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de ebrietate în urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se îmbăta. /<fr. tourmenter
- sursa: NODEX 2002
- permalink
turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
turmentat a. fam. beat: cetățean turmentat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*turmentát, -ă adj. (fr. tourmenté). Barb. Rar. Iron. Beat: un cetățean turmentat (saŭ: turmentat de băutură).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
*turmentéz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbucĭum; lat. tormentum, d. torquére, a întoarce, a suci). Barb. Chinuĭesc, zbucĭum: boala, grijile, creditoriĭ îl turmentează.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
TURMENTA vb. a (se) ameți, a (se) chercheli, a (se) îmbăta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a ~ cu rachiu.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
TURMENTAT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink