Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru turmentat

TURMENT├ü, turmentez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) ├«mb─âta. ÔÇô Din fr. tourmenter.
TURMENT├üT, -─é, turmenta╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Beat. ÔÇô V. turmenta.
TURMENT├ü, turmentez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. (Livr.) A (se) ├«mb─âta. ÔÇô Din fr. tourmenter.
TURMENT├üT, -─é, turmenta╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Beat. ÔÇô V. turmenta.
TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbăta.
TURMENT├üT, -─é, turmenta╚Ťi, -te, adj. (Rar) Beat. Nu s├«nt turmentat... coan─â Joi╚Ťico. CARAGIALE, O. I 118.
turmentá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmenteáză
turment├í vb., ind. prez. 1 sg. turment├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. turmente├íz─â
TURMENTA vb. v. îmbăta.
TURMENTÁT adj. v. beat.
A se turmenta Ôëá a se dezb─âta
Turmentat Ôëá treaz
TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].
TURMENT├üT, -─é adj. 1. (Liv.) Ame╚Ťit de b─âutur─â; beat. 2. Chinuit; ├«nnebunit. [< turmenta].
TURMENT├ü vb. I. refl., tr. a (se) ├«mb─âta. II. tr. a ame╚Ťi, a z─âp─âci. (< fr. tourmenter)
A TURMENT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se turmenteze. /<fr. tourmenter
A SE TURMENT├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de ebrietate ├«n urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se ├«mb─âta. /<fr. tourmenter
turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă.
turmentat a. fam. beat: cet─â╚Ťean turmentat.
*turment├ít, -─â adj. (fr. tourment├ę). Barb. Rar. Iron. Beat: un cet─â╚Ťean turmentat (sa┼ş: turmentat de b─âutur─â).
*turment├ęz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbuc─şum; lat. tormentum, d. torqu├ęre, a ├«ntoarce, a suci). Barb. Chinu─şesc, zbuc─şum: boala, grijile, creditori─ş ├«l turmenteaz─â.
TURMENTA vb. a (se) ame╚Ťi, a (se) chercheli, a (se) ├«mb─âta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turl─âci, (prin Transilv.) a (se) amn─âri, (Mold.) a (se) chef─âlui, (Transilv. ╚Öi Ban.) a (se) ╚Öumeni, (fam.) a (se) ├«nvino╚Öa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) c─âli, a (se) ciupi, a (se) c├«rpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfin╚Ťi, a (se) t─âm├«ia, a (se) tr─âsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) t├«rnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) o╚Ťeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a ~ cu rachiu.)
TURMENTAT adj. ame╚Ťit, b─âut, beat, cherchelit, ├«mb─âtat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (├«nv. ╚Öi pop.) candriu, (pop.) turlac, v├«j├«it, (reg.) amn─ârit, ├«nvino╚Öat, r─âtutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. ╚Öi Maram.) ╚Öumen, (prin Transilv.) ╚Öumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, f─âcut, o╚Ťelit, pilit, sfin╚Ťit, t─âm├«iat, t├«rnosit, tr─âsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om ~.)

Turmentat dex online | sinonim

Turmentat definitie

Intrare: turmentat
turmentat adjectiv
Intrare: turmenta
turmenta verb grupa I conjugarea a II-a