torit
8 definiții pentru torit
TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, folosit, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TORÍT s. n. Oxid natural de uraniu și de toriu, din care se extrag anumite elemente radioactive.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
torít s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
torít s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite].
TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TORÍT (< fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbenă, variind până la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv și apare în pegmatite, granite, sienite etc.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink