taxa

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, a fixa o taxă, un preț, un impozit. 2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept...

TÁXĂ, taxe, s. f. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit direct sau indirect. Ajunserăm la barieră, și cînd să trecem, eu scot să dau taxa. PREDA, Î. 83. S-au găsit cu cale... a se pune o taxă pe rachiu. I. IONESCU, D. 217. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. Dădu din cap cu dezaprobare la diferitele adaosuri pentru... încălzit, serviciu, taxă comunală. C. PETRESCU, Î. II 134. Vede că stă lume pe scaunele de pe aleea principală; dă să se puie și el, dar n-are parte: taxa de loc, de zece bani, îl face să sară ars. SP. POPESCU, M. G. 93.

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe; a fixa o taxă, un impozit, un preț. 2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept... – Fr. taxer (lat. lit. taxare).

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxá vb., ind. prez. 1 sg. taxéz, 3 sg. și pl. taxeáză

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

TAXÁ vb. v. califica, considera, face, numi, socoti.

TÁXĂ s. v. tarif.

TAXÁ vb. I. tr. 1. A fixa, a stabili o taxă, un preț; a supune unei taxe. 2. (Fig.) A considera, a socoti, a califica. [< fr. taxer, cf. lat. taxare].

TÁXĂ s.f. Sumă de bani, impozit perceput pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte etc. ♦ Sumă de bani plătită unei instituții în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. [< fr. taxe, cf. gr. taxis].

TAXÁ vb. tr. 1. a supune unei taxe; a stabili o taxă, un preț. 2. (fig.) a considera, a socoti, a califica. (< fr. taxer, lat. taxare)

TÁXĂ¹ s. f. sumă de bani percepută pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte, în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adăugată = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adăugate. (< fr. taxe)

-TÁXĂ² elem. tax(o)-.

TAX(O)-, -TÁXĂ, -TAXÍE/TAXI- elem. „ordine”, „clasificare”. (< fr. tax/o/-, -taxe, -taxie, taxi-, cf. gr. tasis)

A TAXÁ ~éz tranz. 1) A supune unei taxe. 2) fig. (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a eticheta; a considera; a califica. ~ drept răufăcător. /<fr. taxer

TÁXĂ ~e f. Plată în bani pentru anumite servicii sau pentru obținerea anumitelor drepturi. [G.-D. taxei] /<fr. taxe

taxà v. 1. a regula prețul mărfurilor: a taxa o scrisoare; 2. a stabili o dare extraordinară; 3. fig. a acuza: l’a taxat de înșelător.

taxă f. 1. preț fixat de autoritatea publică pentru obiecte de consumațiune sau pentru mărfuri; 2. impozit extraordinar: a plătit taxele.

*táxă f., pl. e (fr. taxe, d. taxer, a taxa). Preț fix care se plătește p. liberă trecere saŭ intrare (a uneĭ mărfĭ la vamă, a uneĭ scrisorĭ la poștă, a unuĭ mușteriŭ în trăsură orĭ în tranvaĭ, a unuĭ elev într’o școală ș. a.).

*taxéz v. tr. (fr. taxer, d. lat. taxare, a atinge des, a taxa, care vine d. *taxum, tactum, tángere, a atinge). Apreciez (la vamă) ce fel de marfă e: a fost taxată ca marfă de lux. Supun taxeĭ: a taxa obĭectele de lux, o scrisoare neplătită. Fig. Acuz, consider: l-a taxat de (ca, drept) șarlatan, de prost.

taxa vb. v. CALIFICA. CONSIDERA. FACE. NUMI. SOCOTI.

TAXĂ s. preț, tarif. (~ ridicate.)

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

taxă de șmecher expr. (intl.) taxă de protecție pe care o percep diferite bande de infractori patronilor de magazine sau localuri publice.

taxă pe prostie expr. bani jucați la jocurile de noroc din sistemul Loteriei Naționale.