tangibil

TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.

TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care se poate pipăi; fig. pipăibil, real, clar. Adversitățile existenței luau pentru toți un caracter tangibil. C. PETRESCU, C. V. 41.

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile

tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. sg. tangíbilă, pl. tangíbile

TANGÍBIL adj. v. pipăibil.

TANGÍBIL adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.

Tangibil ≠ intangibil

TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis].

TANGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis)

TANGÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi perceput prin atingere; pipăibil; palpabil. 2) fig. Care este evident datorită caracterului concret; palpabil. /<fr. tangible

tangibil a. ce poate fi atins.

*tangíbil, -ă adj. (lat. tangibilis. V. tactil). Care se poate atinge.

TANGIBIL adj. pipăibil. (Un obiect ~.)

tangibil adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL.