stârc

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Compus: Stârc-cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

STÎRC, stîrci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă (care, la noi, trăiesc mai ales în Deltă) cu ciocul, gîtul și picioarele lungi și cu un smoc de pene pe cap: a) stîrcul-mare cenușiu (Ardea cinerea); b) stîrcul-alb nobil (Egretta alba); c) stîrcul-galben (Ardeola ralloides); d) stîrcul-purpuriu (Ardea purpurea); e) stîrcul-pitic (Ardetta minuta). Acolo era atunci și locul de adunare a stîrcilor, albi ca omătul, care se cheamă egrete, din pricina flamurii subțiri a moțului lor. SADOVEANU, Î. A. 200. Stîrcul plecă, se înălță în slava cerului, trecu preste mări, preste văi, dealuri și munți nenumărați. MARIAN, O. II 327. Un biet stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși din codirla unde ședea pitulit. POPESCU, B. I 20.

stârc s. m., pl. stârci

!stârc-cenușíu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușíi

!stârc-de-noápte (pasăre) s. m., pl. stârci-de-noápte

stârc s. m., pl. stârci

stârc cenușíu s. m. + adj.

STÂRC s. (ORNIT.) 1. stârc cenușiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc roșu, (reg.) bâtlan scorțișor, bâtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stârc roșu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiță; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenușiu-de-noapte, stârc-cenușiu-mic.

STÂRC s. v. barză, cocostârc.

STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic.

STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb.

STÂRC-CENUȘIU-DE-NOÁPTE s. v. stârc-de-noapte.

STÂRC-CENUȘIU-MÍC s. v. corb-de-noapte, stârc-de-noapte.

STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.

STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaș.

stîrc (-ci), s. m. – 1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc. – Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s. m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei).

STÂRC ~ci m. Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. /<sl. struku

bătlan m. Mold. pasăre de baltă, numită în Muntenia stârc. [Pentru băltan = de baltă].

stârc m. numele bâtlanului și al berzei (v. cocostârc). [Slav. STRŬCŬ, barză].

stîrc m. (vsl. strŭkŭ, barză; bg. štrŭk, sîrb. štrk, rus. sterh, d. germ. storch; ung. eszterág, barză; alb. stărkiok, cloacă. V. cocostîrc). Bîtlan. Ban. Olt. Barză.

stârc-cenușiu-de-noapte s. v. STÎRC-DE-NOAPTE.

stârc-cenușiu-mic s. v. CORB-DE-NOAPTE. STÎRC-DE-NOAPTE.

stârc-de-noapte s. v. BOU-DE-BALTĂ.

stârc-pitic s. v. BÎTLĂNAȘ.

STÎRC s. (ORNIT.) 1. stîrc cenușiu (Ardea cinerea) = bîtlan, (reg.) ceapur, gîtlan, pescar; stîrc purpuriu (Ardea purpurea) = bîtlan roșiatic, bîtlan roșu, stîrc roșu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stîrc roșu (Ardea purpurea) = bîtlan roșiatic, bîtlan roșu, stîrc purpuriu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bîtlan galben. 3. stîrc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bîtlan alb, ceapur mare, stîrc bălan. 4. stîrc mic (Ixobrychus minutus) = stîrc pitic, (pop.) scrofiță; stîrc pitic (Ixobrychus minutus) = stîrc mic, (pop.) scrofiță. 5. stîrc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stîrc-cenușiu-de-noapte, stîrc-cenușiu-mic.

stîrc s. v. BARZĂ. COCOSTÎRC.

stîrc alb mic s. v. BÎTLAN MIC.

stîrc bălan s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

STÎRC subst. 1. Stîrcu b. (Ard); -l (Dm). 2. Stîrc/e, Miron, vornic mold., 1618 (Hurm XV 786); -ea, I. (Sd XI 78); frecv,. mold. (Băl I); -eni s. 3. Starce spătar (Isp I¹); -a țig. (16 B II 30).