Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru Stârc
STÎRC subst. 1. Stîrcu b. (Ard); -l (Dm). 2. Stîrc/e, Miron, vornic mold., 1618 (Hurm XV 786); -ea, I. (Sd XI 78); frecv,. mold. (Băl I); -eni s. 3. Starce spătar (Isp I1); -a țig. (16 B II 30).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Stârc dex online | sinonim
Stârc definitie
Intrare: Stârc
Stârc
