stopat

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPÁT¹ s. n. Faptul de a stopa²; stopare². – V. stopa².

STOPÁT², -Ă, stopați, -te, adj. (Despre țesături rupte sau rărite) Reparat prin țesere fină. – V. stopa².

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

STOPÁT¹ s. n. Faptul de a stopa²; stopare². – V. stopa².

STOPÁT², -Ă, stopați, -te, adj. (Despre țesături rupte sau rărite) Reparat prin țesere fină. – V. stopa².

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.

STOPÁ¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. ◊ Absol. Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.

stopá (a ~) vb., ind. prez. 3 stopeáză

stopá (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopéz, 3 sg. și pl. stopeáză

stopát adj. m., pl. stopáți; f. sg. stopátă, pl. stopáte

STOPÁ vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

STOPÁT s. stopaj, stopare. (~ul unei țesături rupte.)

STOPÁ² vb. I. tr. A repara fin o stofă țesând firele rupte. [< fr. stopper].

STOPÁ¹ vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

STOPÁT s.n. Acțiunea de a stopa² și rezultatul ei; stopaj. [< stopa].

STOPÁ² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

STOPÁ¹ vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

STOPÁT s. n. faptul de a stopa; stopare², stopaj. (< stopa)

A STOPÁ² ~éz tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper

A STOPÁ¹ ~éz 1. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. /<fr. stopper

*stopéz v. intr. (fr. stopper, a. î., d. engl. to stop, care vine d. vfr. estoper, nfr. étouper, a astupa cu cîlț, étoupe, lat. stŭppa, cîlț. V. stupă). Barb. Mă opresc, staŭ (vorbind de vapoare, trenurĭ ș. a.): vaporu a stopat.

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

STOPAT s. stopaj, stopare. (~ unei țesături rupte.)