sinec

SÍNEC s. v. zori.

SINECÁ vb. v. închina, ruga.

sinéc¹ s.n. (înv.) bătrânețe.

sinecá, sinéc, vb. I (pop.) a se scula în zori și a se închina.

1) sî́nec, sínec și sínrec n. fără pl. (lat. *sénicum, d. senex, bătrîn). L. V. Bătrîneță.

sinec s. v. ZORI.

sineca vb. v. ÎNCHINA. RUGA.

SINEC-, v. SINECO-₁. □ ~tomie (v. -tomie), s. f., sinecotomie*.