sfeterisi

SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. – Din ngr. sfeterízome.

SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. – Din ngr. sfeterízome.

SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și familiar) A-și însuși ceva în mod necinstit (înșelînd sau sustrăgînd prin mijloace abile). Dar mai întăi să lepădați aicea banii pe care i-ați sfeterisit de la oameni. SADOVEANU, B. 135. Te-a pîrît că l-ai bătut și că i-ai sfeterisit nu știu cîți stinjeni. REBREANU, I. 107. ◊ Refl. pas. Negreșit din această sumă se va sfeterisi o jumătate de milion. La TDRG.

sfeterisí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfeterisésc, imperf. 3 sg. sfeteriseá; conj. prez. 3 să sfeteriseáscă

sfeterisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfeterisésc, imperf. 3 sg. sfeteriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteriseáscă

SFETERISÍ vb. v. defrauda, delapida, fura, lua, sustrage.

sfeterisí (-sésc, -ít), vb. – A șterpeli. Ngr. σφετερίζομαι (Tiktin; Gáldi 250). – Der. sfeteriseală, s. f. (delapidare).

sfeterisì v. a fura bani publici. [Gr. mod.].

sfeterisésc v. tr. (ngr. seterizo, aor. -érisa, îmĭ apropriez). Fam. Fur, șterpelesc, îmî însușesc: a sfeterisi baniĭ primăriiĭ.

sfeterisi vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. FURA. LUA. SUSTRAGE.

a o sfeterisi expr. a avea necazuri

sfeterisi, sfeterisesc v. t. a fura lucruri de mică valoare