sfeșnicar

SFEȘNICÁR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice. – Sfeșnic + suf. ar.

SFEȘNICÁR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice. – Sfeșnic + suf. -ar.

SFEȘNICÁR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, scaun, suport pe care se țin sfeșnicele. Sfeșnicele de argint așezate pe sfeșnicare prin colțurile sălii. La TDRG. Mi-am cumpărat multe mobile în odaia me din banii mei, spre pildă o canape, o masă, un sfeșnicar. KOGĂLNICEANU, S. 98.

sfeșnicár s. n., pl. sfeșnicáre

sfeșnicár s. n., pl. sfeșnicáre

SFEȘNICÁR ~e n. Suport pentru sfeșnice sub formă de măsuță specială. /sfeșnic + suf. ~ar

sfeșnicár n., pl. e. Suport de sfeșnic de biserică.