servantă

SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante.

SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante.

SERVÁNTĂ, servante, s. f. Masă (sau bufet de sufragerie) pe care se pun tacîmurile și vesela de schimb necesare în timpul cînd se servește masa.

servántă s. f., g.-d. art. servántei; pl. servánte

servántă s. f., pl. servánte

SERVÁNTĂ s. v. femeie de serviciu, servitoare, slugă, slujnică.

SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare în timpul când se servește masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară și una laterală care se adaptează la o masă, permițând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante].

SERVÁNTĂ s. f. 1. servitoare. 2. masă, bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare servirii unei mese. (< fr. servante)

SERVÁNTĂ ~e f. Dulap special în care se păstrează vesela, tacâmurile și celelalte accesorii pentru servirea mesei. /<fr. servante

*servántă f. (fr. servante). Fam. Servitoare.

servantă s. v. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ.