senă
SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, folosite ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SÉNĂ s. f. (Cu sens colectiv) Frunze uscate de siminichie (întrebuințate ca purgativ și diuretic). Ceai de senă.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
sénă s. f., g.-d. art. sénei
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
sénă s. f., g.-d. art. sénei
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SÉNĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SÉNĂ f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena
- sursa: NODEX 2002
- permalink
senă f. arbust din ale cărui frunze se prepară senamechia: foi de senă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*sénă f., pl. e (fr. sine, mlat. séné, d. ar. sena. V. siminichie). Siminichie.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
SENĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Sen/a, -ă, -ecăuți, v. Auxinie III 1, 5.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Sen/a, -ă, -ecăuți v. Seneslav II. 1, 6.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink