SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, folosite ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

SÉNĂ s. f. (Cu sens colectiv) Frunze uscate de siminichie (întrebuințate ca purgativ și diuretic). Ceai de senă.

sénă s. f., g.-d. art. sénei

sénă s. f., g.-d. art. sénei

SÉNĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)

SÉNĂ f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena

senă f. arbust din ale cărui frunze se prepară senamechia: foi de senă.

*sénă f., pl. e (fr. sine, mlat. séné, d. ar. sena. V. siminichie). Siminichie.

SENĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)

Sen/a, -ă, -ecăuți, v. Auxinie III 1, 5.

Sen/a, -ă, -ecăuți v. Seneslav II. 1, 6.